Rezumat Iapa lui Voda

Scurt rezumat Iapa lui Voda dupa povestea scrisa de Mihail Sadoveanu.
Cuprinsa in volumul Hanul Ancutei.

De mult, intr-o toamna încarcata de roade, mai multi
drumeti se intalneau si povesteau la Hanul Ancutei,
un han cu ziduri groase, ca de cetetate. Printre cei aflaţi
acolo se găsea si comisul Ionita, un om inalt si impunator,
cu parul carunt. Acesta era foarte mandru de calul sau,
iar mos Lonte il provoaca sa spuna o poveste.

Comisul Ionita nu sta pe ganduri si le spune ca atunci când era
tanar, a poposit la han si a intalnit un boier.
Din vorba in vorba i-a spus problema sa legată de o
bucată de pământ, pentru care a hotarat să meargă la
Voda unde spera sa gaseasca dreptate. Boierul l-a ascultat
pana la sfarsit si apoi l-a intrebat ce s-ar intampla
daca Voda nu i-ar da dreptate. Ionita i-a raspuns obraznic,
că Vodă ar trebui să-i pupe iapa la coada.
Cand comisul a ajuns la curtea domeneasca si-a dat seama ca
domnitorul Voda este chiar boierul de la han. Stanjenit de
situatie Ionita i-a prezentat actele doveditoare, iar Voda si-a dat
seama ca are dreptate. Ionita a cazut in genunchi si s-a aplecat in
fata domnitorului, fiind impresionat si multumit. In incheierea
povestirii comisul le atrage atentia calatorilor asupra … continuare text

Citate hanul ancutei citate

Am auzit multe povesti la Hanul Ancutei, dar asta s-a
intamplat demult, in anul cand au cazut de Sfantul Ilie ploi naprasnice
deasupra Moldovei. Iar niste pasari cum nu
s-au mai pomenit s-au involburat spre rasarit.

Apoi, imparatul-Alb si-a ridicat muscalii lui impotriva lumii pagane si
Dumnezeu a daruit rod in podgoriile din tara de Jos de nu mai aveau
unde sa puna mustul. S-au pornit carausii ca sa aduca vin spre munte si
atunci a inceput la Han vremea petrecerilor si a povestilor. Iar
Ancuta cea tanara, tot ca ma ei de sprancenata si de vicleana,
umbla de colo colo, rumena la obraji si cu manicile suflecate.

La vremea aceea era insa pace in tara si intre oameni.
Portile stateau deschise si prin ele, in zile line de toamna,
puteai vedea valea Moldovei cat batea ochiul si
paclele muntilor pe paduri.
Contenea cate un rastimp versul lautarilor si porneau povestile.

Descriere personaj hanul Ancutei pentru Rezumat Iapa lui Voda

Un om inalt, carunt, cu fata uscata si adanc brazdata, in jurul mustatii rusinate si
la coada ochilor mititei, pielea era scrijelata in creturi marunte si nenumarate.
Ochiul lui era aprig si neguros, obrazul cu mustata rusinata parea ca rade.
Il chema Ionita comisul. Dumnealui avea o punga destul de grea sub straie.
Venise calare pe un cal vrednic de mirare. Era calul din poveste,
inainte de a manca tipsia cu jar. Numai pielea si ciolanele! Un cal roib,
pintenog de trei picioare, cu saua inalta pe dansul,
neclintit intr-un dos de perete, cu manunchiul de ogrinji sub bot.

Comisul Ionita zambi fara veselie, in mustata-i rusinata si aspra, pe cand noi
cei de fata, gospodari si carausi din tara-de-Sus, ne asezam in juru-i pe butuci
si pe protapurile carelor, cu barbiile inaltate si cu ochii rotunzi. Ancuta cea tanara
sta in prag, unde o batea soarele de toamna piezis, aurindu-i jumatate de obraz.

Calul cel slab al razasului, din coasta hanului, simtind tacere in preajma, necheza
deodata subtire si ranji inspre noi ca un demon.
Ancuta isi intoarse ochii sprancenati spre el, infricosata si uimita.

– Aha! vorbi comisul; iaca asa rancheza si radea si iapa cea batrana.
Acu, ea, cine stie, poate-i ochi ori dinte de lup, dar rasul ei tot traieste.

Cumva spuneam, domnii mei, eu stam aici in acest loc, gata de duca, cu picioru-n
scara. Si iaca, numai ce aud pocnind harapnic si duruind trasura pe arcuri; si,
cand imi inalt si-mi feresc capul, vad venind pe sleah o drosca cu patru cai bulzis.
Vine si se opreste la han, dupa randuiala.
Si se coboara din ea boierul, ca sa vada ochii Ancutei, cum era datina.

continuare text rezumat Iapa lui Voda

Cum s-a apropiat, eu i-am inchinat oala cu vin si i-am poftit sanatate. El s-a oprit in
loc si s-a uitat zambind la mine si la iapa, si la oamenii care erau in preajma
mea si-i-a placut inchinarea. Era un boier marunt la stat, cu barba rosie
rotunjita, si purta la gat un lantic subtire de aur.
– Oameni buni, zice boierul acela; tare ma bucur ca vad chef si voiebuna in
tara Moldovei …
– Si noi ne bucuram, zic eu, ca auzim asemenea vorba. Asta plateste cat si
vinul cel mai ales.
Atunci boierul a zambit iar si m-a intrebat pe mine de unde sunt si unde ma duc.
– Cinstite boierule, am raspuns; eu, de neamul meu, sunt razas de la Draganesti,
din tinutul Sucevei.
Dar asezarile mele sunt nestatornice si dusmanii mei au colti lungi si ascutiti.
Am o pricina, cinstite boierule, care nu se mai istoveste. Am mostenit-o de la
parintele meu dascalul Iona si tare ma tem c-am s-o las si eu mostenire copiilor mei,
daca ma v-a invrednici Dumnezeu sa-i am.

Dupa aceea boierul s-a suit in drosca lui si … continuare comentariu