Capitolul I: Introducerea Popa Tanda nuvelă epică.
Aceasta narează întâmplările din viața preotului Trandafir.
Opera transmite un mesaj puternic, arătând admirația și fascinația față de exemplul oferit de preotul satului.
Capitolul II: Descrierea Preotului Trandafir
Narațiunea este la persoana a III-a. Relatează acțiunea și construiește personajul principal.
Nuvela începe cu descrierea preotului Trandafir, fiul dascălului Pintilie din Butucani, un sat mare și prosper.
Expozițiunea stabilește locul acțiunii: satul Butucani. Timpul este a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Capitolul III: Mutarea în Saraceni
După moartea tatălui, părintele Trandafir devine preot în Butucani.
Din cauza firii sale aspre și a modului direct de a vorbi, oamenii se simțeau jigniți.
Astfel, părintele Trandafir este mutat în Saraceni, un sat foarte sărac.
Capitolul IV: Declanșarea Intrigii
Intriga începe când preotul înțelege că sătenii nevoiași nu pot asigura nici traiul său.
Decide să-i transforme în oameni harnici pentru a ridica satul din sărăcie.
De aici, acțiunea se desfășoară. Preotul încearcă diverse metode de a-i convinge pe săteni să muncească.
Nereușind, se hotărăște să-și îngrijească singur gospodăria.
Capitolul V: Puterea Exemplului
Puterea exemplului său devine convingătoare. Satul începe să prospere.
Țăranii se apucă de muncă și fac comerț prin schimburi în natură.
Capitolul VI: Punctul Culminant
Punctul culminant arată că satele nevoiașe pot deveni înfloritoare prin muncă și o conducere exemplară.
Capitolul VII: Deznodământul
În final, Popa Tanda este prezentat bătrân, înconjurat de dragostea familiei.
Scena finală este sentimentală, subliniind iubirea și înțelegerea dintre oameni.
Preotul Trandafir, zis Popa Tanda, este personajul principal. El este un model spiritual al satului românesc.
Capitolul VIII: Caracterizarea Personajului Popa Tanda
Caracterizarea directă îl descrie pe preot ca fiind energic, harnic și strângător, dar lipsit de tact la început.
Nuvela, deși realistă, are o tentă de poveste.
Naratorul folosește expresii tipice, unele preluate din graiul popular, altele create de autor.
Proverbele populare sunt sugestive pentru portretul moral al preotului:
„Unde nu e nădejde de dobândă, lipsește și îndemnul de lucru” sau
„Cine e deprins cu răul la mai bine nici nu se gândește”.
Preotul Trandafir își adaptează cugetările după modelul zicătorilor populare:
„Peștele-n apă, pasărea-n aer, cârtița-n pământ și săracii-n sărăcie!”.
Capitolul IX: Concluzie
Ioan Slavici a creat acest personaj pentru a sublinia rolul preoților.
Prin exemplul personal, aceștia pot schimba mentalitatea comunităților și pot ridica nivelul de civilizație al satelor.
Analiza sentimentelor și pasiunilor face din Slavici un creator al realismului psihologic.
El observă cum „părintele se cam necăjea” și cum „inima îi era grea”
atunci când nu vedea nicio speranță pentru viitorul familiei și al satului.
Slavici a reușit să simbolizeze prin personajul Popa Tanda…. continuare