COMENTARIU LITERAR BUNICA de Barbu Stefanescu Delavrancea
Naratiunea „Bunica”, este scrisa de marele prozator Barbu Stefanescu Delavrancea,
care a imbogatit literatura noastra cu multe si interesante opere literare, scrise in stilul sau caracteristic.
Aceasta povestire are un titlu sugestiv in care personajul despre care se vorbeste este chiar bunica sa.
Atat de mult i-a marcat copilaria, incat isi aduce aminte cu nostalgie si duiosie de draga sa bunica, careia ii face portretul fizic si moral.
Ii creioneaza chipul asa cum si-o aminteste aievea: „Era inalta si uscativa, cu parul alb si cret,
cu ochii caprui cu gura stransa si buza de sus crestata in dinti de pieptene de la nas in jos…”
Dar prozatorul cu marele sau talent descriptiv, reuseste sa-si exprime sentimentele sale de multumire in amintirea bunicii, descriind amanuntit, pas cu pas firea acesteia, buna, calda, iubitoare.
Cand poarta se deschidea, autorul era fericit si ii sarea inainte bunicii pe care o iubea si stia cat de generoasa este caci „totdeauna sanul ei era plin” cu diverse daruri, fructe, etc.
Bunica, cu blandetea si iubirea ei pentru nepot era o fire glumeata, vesela cu acesta.
Isi aminteste cu nostalgie cand se duceau in fundul gradinii la umbra unui dud, iar bunica cu fuiorul prins in brau torcea si torcea, iar nepotelul statea cu capul in poala ei si-i asculta glasul duios si lin care depana o poveste de basm.
Ea isi incepea basmul sau povestea cum numai ea stia, iar copilul asculta ce asculta,
apoi incepea sa auda franturide basm, pana ce adormea si se mai trezea cand fuiorul era terminat o data cu basmul.
Pentru a evidentia insusirile bunicii, naratorul foloseste cu mult talent in aceasta opera literara atat descrierea, dialogul cat si naratiunea. Foloseste de asemenea multe mijloace atistice ce-i dau un farmec aparte lucrarii, cum ar fi epitetele, repetitiile, comparatiile.
Ea era atat de blanda si intelegatoare, incat isi manifesta cu multa duiosie sentimentele:
„Ea lasa fusul, radea, imi desfacea parul carliontat, in doua parti si ma saruta in crestetul capului.”
„O vad ca prin vis…”, spune autorul ce i se pare ca bunica sa parca ar fi un personaj dintr-un basm.
Procedeele artistice dau un farmec aparte povestirii. Foloseste epitete – „glas dulce si slab”, „poala fermecata”, repetitii – „si bunica spunea, spunea inainte si fusul sfar, sfar…”, enumeratii – „incarcate de lene, de somn,
de multumire”, dar si comparatii cum ar fi „ma simteam usor ca un fulg”,
„Si fusul sfar pe la urechi ca un bondar, ca o lacusta”, etc.
Toate aceste amintiri frumoase despre bunica sa, s-au intiparit in mintea copilului si cu darul de povestitor a reusit sa scrie aceasta minunata opera literara, care este o naratiune.
Faptele si intamplarile povestite succesiv, traite de autor ne creeaza un tablou imagistic (vizual si auditiv)
al celor petrecute de el in copilarie.
Aceasta opera profunda, aceasta naratiune lirica evoca momente foarte importante,
de neuitat din autobiografia sa, retraind cu emotie totul.
Relatarea evenimentelor si prezentarea lor graduala, modul de expunere si succesiunea faptelor si intamplarilor reale petrecute chiar de autor, spune despre aceasta ca este o autentica naratiune minunata.
Aceasta opera literara scrisa in proza, aceasta naratiune, are un anumit impact emotional,
auditiv si vizual asupra cititorului
.…continuare comentariu literar Bunica morala